Browsere

Lata Daniela si Gafton Catalina


Browser_Engine2.png

Un browser (numit pe româneşte şi "browser Internet", "browser web" sau navigator web) este o aplicaţie software ce permite utilizatorilor să afişeze text, grafică, video, muzică şi alte informaţii localizate pe o pagină din World Wide Web, dar şi să comunice cu ofertantul de informaţii şi chiar şi ei între ei. O altă definiţie: prin browser se înţelege un program de "navigare" în web. De aceea, în loc de cuvântul "browser" se poate folosi şi termenul general "navigator" (a nu se confunda cu browserul obsolet al firmei Netscape numit tot "Navigator").
Browserele web funcţionează pe baza anumitor protocoale, care îl leagă pe utilizator de paginile web stocate (definite) pe servere web specializate. Cele mai des folosite protocoale web sunt HTTP, HTTPS şi FTP.

Un browser este alcătuit dintr-un set de programe care permite afişarea şi manevrarea informaţiilor bazate pe text, imagini şi sunet precum şi rularea unor programe pe care siturile web şi documentele le pot include (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o casetă de text unde utilizatorul poate introduce adresa documentului sau a sitului dorit, adresă care este unică pe lume (univocă), numită (Uniform Resource Locator sau URL). În cazul în care utilizatorul nu cunoaşte adresa exactă , el poate introduce drept "cheie de căutare" o porţiune mică de text specific pe care documentul ar trebui să îl conţină. Browserul transmite acest text unor aplicaţii speciale din web numite motoare de căutare. Acestea caută în multitudinea de documente sau situri respectivul text, oferind apoi ca rezultat o listă de adrese care conţin textul căutat. Utilizatorului nu îi mai rămâne decât sa aleagă - eventual prin mai multe încercări - locaţia dorită. În realitate această listă de adrese poate fi uneori extrem de lungă, de ordinul sutelor de mii de linii sau chiar şi mai lungă, caz în care este nevoie de o strategie de căutare mai exactă.
În general, documentele şi paginile web pe care le afişează browserele sunt, la dorinţa autorilor lor, interconectate prin technologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un document sau sit la altul, printr-o simplă apăsare pe mouse.
Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software - Opera, Nintendo DS browser şi Flock.


internetexplorer.jpg

Internet Explorer (prescurtat MSIE, dar cunoscut pe larg ca IE), browserul web produs şi dezvoltat de Microsoft, este unul dintre cele mai populare browsere din lume, fiind livrat odată cu sistemul de operare Windows, deşi are multe deficienţe de securitate şi o protecţie scăzută împotriva viruşilor. Istoria Internet Explorer începe în anul 1995, an în care Windows 95 este lansat. Până în prezent, Internet Explorer a fost dezvoltat în peste 8 versiuni majore,, adică 1.0 (1995), 2.0 (1995), 3.0 (1996), 4.0 (1997), 5.0 (1999), 6.0 (2001), 7.0 (2006) şi 8.0 (2009).

Internet Explorer 1 a fost lansat pe 16 august 1995. A fost o versiune revizuită a lui Spygalass Mosaic, pe care Microsoft a licenţiat-o, la fel ca multe alte companii care au început dezvoltarea de browsere web, de la Spyglass SRL. Venea cu lansarea OEM pentru Windows 95 a Microsoft Plus!. A fost instalat ca parte a pachetului Internet jumpstart Kit în Plus!. Echipa Internet Explorer a început să lucreze cu mai puţin de 12 oameni la dezvoltarea lui Internet Explorer. Internet Exploer 1.5 a fost lansat cu câteva luni mai târziu pentru Windows NT. Deasemenea, prin includerea gratuită în sistemul de operare al lui Microsoft, ei nu trebuiau să plătească nimic lui Spyglass SRL.

Internet Explorer 2 a fost lansat pentru Windows 95, Windows NT 3.5 şi Windows NT 4.0 pe 22 noiembrie 1995 (precedat de o versiune beta lansată în octombrie). Avea suport pentru SSL, cookies-uri, VRML, RSA şi grupuri de ştiri pentru Internet. Versiunea 2 a fost deasemenea prima lansare pentru Windows 3.1 şi Machintosh(PPC sau 68k), versiunea pentru Mac nefiind lansată până în ianuarie 1996 pentru PPC şi aprilie pentru 68k. Versiunea 2.1 pentru Mac a fost lansată în august 1996, în timp ce sistemul de operare Windows primea versiunea 3.0. Versiunea 2 a fost inclusă în Windows 95 OSR 1 şi Kitul de Start al Microsoft pentru Internet, la începutul lui 1996. Avea 12 limbi, incluzând engleza, însă numărul s-a extins la 24, 20 şi 9 pentru Windows 95, Windows 3.1 şi Mac respevtiv în aprilie 1996. Versiunea 2.0i a avut setul de caractere pe dublu-octeţi.

Internet Explorer 3 a fost lansat pe 13 august 1996şi avea toate şansele să devină mult mai popular decât predecesorii săi. A fost creat fără a mai folosi codul sursă Spyglass, însă era în continuare anunţată utilizarea acestui cod în documentaţia browserului. Internet Explorer 3 a fost primul browser major care avea suport pentru CSS, chiar dacă suportul era doar parţial. Era introdus deasemenea şi suportul pentru controalele ActiveX, appleturi Java, multimedia inline şi sistemul PICS pentru conţinutul metadata. Versiunea 3 venea la pachet cu Internet Mail and News, NetMeeting şi o versiune veche a Windows Address Book şi a fost inclus cu sistemul de operare Windows 95 OSR 2. Versiunea 3 a browserului a devenit cea mai populară versiune de până atunci. În lunile care au urmat de la lansarea sa, au fost găsite vulnerabilităţi de securitate şi intimitate de către dezvoltatori şi hackeri. Această versiune a Internet Explorer a fost prima versiune care utiliza logoul cu litera albastră ,,e". Echipa de dezvoltare a lui Internet Explorer 3 era formată din aproximativ 100 de oameni care au lucrat la browser aproape 3 luni. Prima gaură de securitate majoră a lui Internet Explorer 3,Princeton Word Macro Virus Loophole, a fost descoperită pe 22 august 1996. Deasemenea, cei care făceau upgrade la Internet Explorer 3 şi au utilizat o altă versiune a lui Internet Explorer înainte, o puteau folosi în continuare şi pe cea veche, deoarece era instalată într-un director separat.

Internet Explorer 4, lansat în septembrie 1997 depindea de nivelul interacţiunii dintre browser şi sistemul de operare. Instalând versiunea 4 pe un computer cu Windows 95 sau Windows NT 4 şi alegând Windows Desktop Update avea ca rezultat înlocuirea tradiţionalului Windows Explorer cu o versiune mult mai apropiată de interfaţa unui browser web, la fel cum şi spaţiul de lucru devena mult mai apropiat de Internet, prin utilizarea Active Desktop. Integrarea cu Windows a dat naştere a numeroase critici (a se vedea Statele Unite ale Americii vs. Microsoft). Internet Explorer 4 a introdus suport pentru Group Policy, permiţând companiilor să configureze sau să deblocheze multe aspecte ale configurării browserului, cum ar fi suportul pentru navigarea deconectat. Internet Mail and News a fost înlocuit cu Outlook Express, iar Microsoft Chat şi o versiune îmbunătăţită a NetMeeting au fost incluse. Această versiune a fost deasemenea inclusă cu Windows 98. Internet Explorer 4.5 oferea noi funcţii, precum o criptare mai uşoară a datelor pe 128-biţi. Versiunea a oferit şi o excelentă stabilitate faţă de precedentele versiuni.

Internet Explorer 5, lansat pe 18 martie 1999 şi inclus cu Windows 98 Second Edition şi adus împreună cu Office 2000, a fost o altă lansare importantă, care suporta textul dreapta-stânga în loc de stânga-dreapta, caractere ruby, XML, XSLT şi abilitatea de a salva paginile web în formatul MHTML.
Internet Explorer 6 (cunoscut ca IE6) este a şasea versiune majoră de Internet Explorer, un browser web dezvoltat de Microsoft pentru sistemele de operare Windows. Internet Explorer 6 a fost lansat la 27 august 2001, la puţin timp după terminarea lui Windows XP. Internet Explorer 6 este browserul prestabilit livrat cu Windows XP şi Windows Server 2003 şi făcut disponibil deasemenea pentru Windows 98, Windows ME şi Windows 2000. IE6 SP1 este ultima versiune a lui Internet Explorer disponibilă pentru Windows 98, Windows ME şi Windows 2000. Astăzi, IE6 este înlocuit de versiunile ulterioare ale browserului, însă Microsoft încă îl suportă în Windows 2000 SP4 şi Windows XP SP3.Este inclus în sistemul de operare Windows XP şi nu poate fi dezinstalat. Nu mai poate fi considerat un browser modern. El nu oferă navigare cu file, are suport insuficient pentru standarde CSS şi ECMA, etc. Deasemenea, în Windows XP SP1 sau pe sistemele de operare mai vechi de Windows XP ne există un blocator de ferestre pop-up, ţinând cont că alte browsere care pot rula pe Windows mai vechi, au un blocator de ferestre pop-up, acesta neîncetinind semnificativ sistemul.Odată cu Windows Service Pack 2 au fost aduse anumite îmbunătăţi de securitate, printre care o protecţie opţională la controale ActiveX şi un "pop-up blocker". Datorită integrării adânci cu Windows, şi datorită opţiunilor reduse de customizare, rămâne mult mai nesigur ca browserele competiţiei, fiind uşor de înşelat de către atacatori.
Inclus în sistemul de operare Windows Vista, şi descărcabil de pe situl lui Microsoft, Internet Explorer 7 oferă utilizatorului un mediu de navigare cu o securitate sporită faţă de versiunile anterioare. Internet Explorer 7 include şi un filtru împotriva siturilor de "phishing", filtru care are înregistrate peste 10.000 de certificate semnate digital care oferă toate informaţiile despre siturile sigure. Suportul pentru standarde a fost şi el îmbunătăţit, dar este, în continuare, sub cel oferit de concurenţă. În anul 2001, Microsoft a lansat Internet Explorer 6, ca o actualizare pentru Windows 98, Windows Me, Windows NT 4.0 şi Windows 2000 şi a inclus IE6 în sistemul de operare Windows XP. Odată cu lansarea IE6 Service Pack 1 în 2003, Microsoft a anunţat că actualizările viitoare la IE vor veni numai când se vor face actualizări noi la Windows, spunând că alte îmbunătăţiri la IE vor necesita îmbunătăţirea sistemelor de operare. În 15 februarie 2005, la Conferinţa RSA din San Francisco, Bill Gates a anunţat că Microsoft plănuieşte o versiune nouă de IE care ar rula pe Windows XP. s-a anunţat deasemenea că actualizările de securitate sunt principalul motiv pentru care s-a luat această decizie. Primul Beta pentru IE7 a fost lansată pe 27 iulie 2005, pentru teste tehnice şi o primă previzualizare publică a browserului (Beta 2) s-a lansat pe 31 ianuarie 2006. Ultima versiune publică a fost lansată pe 18 octombrie 2006. Interesant este faptul că în aceeaşi zi, dar prioritar lansării lui IE7, Yahoo! a dat o versiune înainte de beta a lui Internet Explorer 7 particularizată cu Yahoo! Toolbar şi alte lemente de particularizare Yahoo! Internet Explorer 7 optimized for Yahoo!). La finalul lui 2007 Microsoft a anunţat că IE 7 nu va fi inclus ca parte a lui Windows XP SP3, ambele versiuni Internet Explorer 6 şi 7 primind actualizări. În 8 octombrie 2007, Microsoft a renunţat la Windows Genuine Advantage , făcând IE7 disponibil pentru toţi utilizatorii de Windows. La un an după lansare, apeluri pentru suport la Microsoft a scăzut cu 10-20 %. În 16 decembrie 2008, o breşă de securitate a fost găsită în IE7, care putea fi utilizată de atacatori pentru a fura parole personale. După o zi, un patch a fost lansat pentru a rezolva problema, estimându-se că au fost afectate 10.000 de saituri web.
Windows Internet Explorer 8 (pe scurt IE8) este cel mai nou browser web creat de Microsoft din seria Internet Explorer. Browserul a fost lansat la 19 martie 2009 pentru Windows XP, Windows Server 2003, Windows Vista şi Windows Server 2008. Ambele versiuni pe 32 şi 64 de octeţi sunt disponibile. Este succesorul lui Internet Explorer 7, lansat în 2006 şi este browserul web prestabilit pentru Windows 7 şi Windows Server 2008 R2, exceptând Europa. În Europa, Microsoft ar putea fi obligat de Comunitatea Europeană să livreze cele două sisteme de operare şi cu alte browsere web instalate în paralel. Acelea ar putea fi Mozilla Firefox şi Google Chrome. Estimările curente de utilizatori globali care utilizează IE8 sunt în jurul a 10-15%.În conformitate cu Microsoft, securitatea, uşurinţa în utilizare, adăugirile în RSS, Cascading Style Sheets şi suportul Ajax au fost priorităţile companiei pentru acest nou browser. Din August 2009, lui Internet Explorer 8 i s-a descoperit o portiţă de vulnerabilitate care a fost raportată deja în 2007 pentru Internet Explorer 7 şi care este caracterizată "deloc periculoasă" de Secunia.Dezvoltarea lui Internet Explorer 8 a început în Martie 2006. În februarie 2008, Microsoft a lansat invitaţii private de încercare a lui IE8 Beta 1 şi pe 5 martie 2008, Beta 1 a fost lansat pentru publicul larg, deasemenea cu o accentuare de participare către creatorii web. Versiunea a fost lansată cu un sait numit Windows Internet Explorer 8 Readiness Toolkit promovând hârtiile albe IE8, alte unelte software şi alte funcţii noi pentru legăturile de descărcare a ediţiei Beta. Reţeaua de Dezvoltatori Microsoft - Microsoft Developer Network (MSDN) a adăugat noi secţiuni care descriu tehnologia noului Internet Explorer. Au fost adăugate şi două noi componente numite WebSlice (FelieWeb) şi Activities (Activităţi).Pe 27 august 2008, Microsoft a lansat IE8 Beta 2 disponibil pentru publicul larg. PC World a notat funcţii noi ale noului Beta 2, ca modul InPrivate, izolarea filelor, codificarea pe culori şi standarde modernizate în comparaţie cu Internet Explorer 7. Două nume au fost schimbate, Activities (Activităţi) devenind Accelerators (Acceleratoare) şi IE7 Phishing filter (Filtrul Anti-phishing IE7) devenind Safety Filter (Filtrul de siguranţă), în primul Beta către SmartScreen, ambele încununate cu tehnici criminale schimbate ca de obicei. Din august 2008 noua funcţie numită modul InPrivate a intrat în lumina reflectoarelor.Versiunea finală a fost lansată pe 19 martie 2009. Versiunea ce va urma să fie livrată cu Windows 7 este încă în dezvoltare în pararel cu sistemul de operare.


mozilla-firefox.jpg

Mozilla Firefox (abreviat oficial ca "Fx", şi neoficial ca "FF") este un browser de web gratuit dezvoltat de Fundaţia Mozilla. Firefox este al doilea browser ca număr de utilizatori, după Internet Explorer de la Microsoft, fiind folosit de aproximativ 30% din utilizatorii Internetului.
Firefox are multe facilităţi, cum ar fi navigarea cu file, un sistem împotriva phishingului şi al spyware-ului, o facilitate de gestionare a descărcărilor ş.a.Este foarte configurabil – se pot adăuga multe extensii făcute de dezvoltatori independenţi; gama de extensii este deja foarte largă, fiind disponibile aproape 2.000 de extensii de cele mai diverse facturi.Printre cele mai populare extensii se numără NoScript (opreşte rularea script-urilor dăunătoare), FoxyTunes (controlează media-playerele), StumbleUpon (descoperire de situri) şi DownThemAll! (facilităţi pentru descărcarea de fişiere).
Proiectul, început în 2002, îşi propunea să dezvolte un browser open source rapid, uşor de utilizat şi foarte extensibil (separat de mai voluminoasa suită Mozilla). Firefox a devenit pachetul asupra căruia se concentrează momentan eforturile de dezvoltare a Mozilla, acesta fiind astăzi browserul oficial al Fundaţiei Mozilla şi parte a suitei de aplicaţii Mozilla (alături de clientul de e-mail Thunderbird). Prima versiune stabilă (1.0.0) a fost lansată în noiembrie 2004. Versiunea în română a Firefox 2 a fost finalizată, iar versiunea 3 este disponibilă din iunie 2008[7]. Cu peste 500.000.000 de descărcări, Mozilla Firefox a devenit una din cele mai populare aplicaţii open source.
Iniţial, Dave Hyatt şi Blake Ross au început lucrul la proiectul Firefox ca o ramură experimentală a proiectului Mozilla. Ei credeau că necesităţile comerciale ale sponsorizării de la Netscape şi facilităţile care erau „dictate” de dezvoltator compromiteau utilitatea browserului de web Mozilla. Ca răspuns al creşterii în dimensiune a Mozilla Suite, ei au creat un browser menit să înlocuiască partea respectivă din suită (Mozilla Thunderbird fiind clientul complementar de e-mail). Pe 3 aprilie 2003, Organizaţia Mozilla a anunţat că planifică să se axeze mai mult pe Firefox şi pe Thunderbird decât pe Mozilla Application Suite.
Proiectul Firefox a suferit numeroase schimbări de nume. Numit iniţial Phoenix, a fost redenumit din cauza mărcii înregistrate deţinute de Phoenix Technologies. Numele nou, Firebird a provocat un răspuns puternic din partea proiectului Firebird. Fundaţia Mozilla a răspuns că browserul ar putea purta numele Mozilla Firebird pentru a evita confuzia cu proiectul bazelor de date Firebird. Presiunea continuă din partea comunităţii a determinat o nouă schimbare a numelui – pe 9 februarie 2004, Mozilla Firebird a devenit Mozilla Firefox, făcându-se des referire la el sub numele prescurtat Firefox. Mozilla face referinţă la Firefox abreviindu-i numele Fx sau fx, chiar dacă este deseori abreviat ca FF sau chiar FX pentru că unii cred că se referă la FireFox în loc de Firefox.
Proiectul a trecut prin multe versiuni înainte de versiunea 1.0, lansată pe 9 noiembrie 2004. Pe lângă corectarea problemelor de stabilitate şi securitate, Fundaţia Mozilla a lansat prima actualizare majoră a Firefox, versiunea 1.5 pe 25 noiembrie 2005. Pe 24 octombrie 2006, Mozilla a lansat Firefox 2. Această versiune aduce îmbunătăţiri la mediul de lucru, la programul de gestionare a extensiilor, la interfaţa grafică a utilizatorului, şi la motoarele de găsire/căutare; o facilitate de recuperare a sesiunilor; corectarea greşelilor de redactare; suport antiphishing implementat iniţial de Google ca o extensie, şi mai târziu introdus în programul în sine. În decembrie 2007, Firefox Live Chat a fost lansat. Această facilitate permite utilizatorilor să întrebe voluntarii despre cum să folosească eficient browserul; sistemul este pus la dispoziţia Fundaţiei de Jive Software, cu ore de operare garantate. Orele de operare "Live Chat" sunt: Luni între orele 11am şi 2pm GMT -7 (între 20:00 şi 23:00 ora României) şi 6pm şi 7pm (între 3:00 şi 4:00 ora României), iar de Marţi până Vineri între orele 10am şi 1pm (între 19:00 şi 22:00 ora României) şi 6pm şi 7pm (între 3:00 şi 4:00 ora României).
Facilităţi:
• suport pentru căutare pe web, prin intermediul barei de căutare prezentă în dreapta sus. Conţine ca standard acces motoarele de căutare Google, Yahoo!, Creative Commons şi poate fi uşor extinsă pentru diferite motoare de căutare (inclusiv pentru Wikipedia), o facilitate asemănătoare cu GoogleBar-ul pentru Internet Explorer, dar cu diferenţa este că vine implicit cu browserul şi nu ocupă spaţiu inutil în fereastra de navigare.
• căutare rapidă în pagină, prin utilizarea unei bare în partea de jos, care întoarce rezultatele unei căutări pe măsură ce utilizatorul tastează, prin colorarea rezultatelor
• opţiuni de blocare a ferestrelor pop-up, uşor adaptabile pentru fiecare utilizator
• extensibilitate foarte mare - browserul poate fi îmbunătăţit sau anumite funcţionalităţi pot fi modificate prin instalarea unor add-on-uri numite extensii. Sistemul, numit xpinstall, permite downloadul extensiilor şi update-urilor pentru acestea. În plus, sunt asigurate şi uneltele pentru managementul acestora, pentru a le dezactiva şi activa după preferinţe. Există extensii pentru o mulţime de facilităţi, de la prognoza stării vremii şi îmbunătăţirea navigării cu taburi, pâna la unelte pentru blocarea reclamelor din pagini, dezvoltare pagini web, simplificarea editării Wikipedia, sau adaptare pentru utilizarea browserului în sistem de punct public de acces Internet. Gama de extensii este foarte largă, în septembrie 2007 erau aproape 2000 de extensii de extensii disponibile.
• se personalizează uşor; practic toate barele de unelte şi meniurile pot fi configurate în cel mai mic detaliu. În plus, există o mulţime de teme şi stiluri grafice disponibile pentru descărcare. Cu minime cunoştinţe de CSS şi de alte tehnologii folosite de Firefox, se poate crea propria temă, se pot modifica meniurile şi se pot face multe ajustări la comportamentul browserului. Cei interesaţi pot să-şi creeze extensii care introduc capabilităţi complet noi.
• este disponibil pentru o varietate foarte mare de platforme şi sisteme de operare. În plus, fiind open-source, utilizatorul poate încerca să-şi porteze aplicaţia pe sistemul propriu, în caz că nu este deja disponibilă o versiune spre download. Actualmente sunt disponibile, fie direct de către Fundaţia Mozilla, fie de către alte entităţi, versiuni pentru Microsoft Windows 2000, XP, 2003 Server, Vista, ReactOS, Linux (o varietate largă de platforme) şi Mac OS X (de la versiunea 1.5, numai Mac OS X 1.0.2 sau mai recent vor mai fi susţinute), BSD (FreeBSD, OpenBSD, NetBSD şi PC-BSD) Solaris (x86 şi SPARC), BeOS, OS/2, AIX, SkyOS şi IRIX. În cazul sistemelor multiboot, fişierele de configurare şi preferinţe pot fi păstrate o singură dată, pe o partiţie accesibilă mai multor sisteme de operare
• suport inclus pentru RSS/Atom.
• este tradus în peste 40 limbi , printre care şi româna. Este posibilă traducerea lui în alte limbi fără cunoştinţe de programare, doar prin editarea unor fişiere text
• accent pe siguranţă, Mozilla asigurând un premiu pentru fiecare vulnerabilitate descoperită. În plus, neexecutarea de cod ActiveX cât şi modelul de securitate ales, conferă un plus de siguranţa în calea viruşilor, adware şi spyware, dar şi a phishingului.

Securitate.
Faptul că Firefox are mai puţine probleme de securitate cunoscute decât Internet Explorer este adesea folosit pentru a convinge oamenii să schimbe Internet Explorer cu Firefox. Spre exemplu, The Washington Post a anunţat în 2006 că pentru Internet Explorer, de la descoperirea unei probleme grave de securitate şi până la rezolvarea ei printr-un update au trecut 284 de zile; pentru Firefox această perioadă a fost de doar 9 zile. De altfel un studiu al Symantec a arătat în septembrie 2006 că deşi Firefox avea mai multe vulnerabilităţi de securitate decât alte browsere, ele au fost corectate într-un timp mult mai mic decât la celelalte browsere. Mai târziu, Symantec a clarificat articolul, spunând că Firefox are în continuare mai puţine probleme de securitate decât Internet Explorer. Firefox 2 avea pe 28 martie 2008 are doar patru vulnerabilităţi de securitate, nici acestea foarte grave. Acestea vor fi cu siguranţă rezolvate (dacă nu cumva au fost deja) într-o versiune ulterioară. Cea mai gravă a primit de la Secunia rating-ul „less critical” (mai puţin critic). Internet Explorer avea la aceeaşi dată opt vulnerabilităţi de securitate, cea mai gravă primind rating-ul „moderate critical” (moderat) de la Secunia.


opera_logo.png

Opera este o suită Internet gratuită ce funcţionează pe multiple sisteme de operare. Această suită conţine:
• Browser web
• Client e-mail şi de ştiri
• Agregator de ştiri
• Carte de adrese
• Client IRC
• Gestionar de descărcări
• Client BitTorrent
Opera este dezvoltat de Opera Software în Oslo, Norvegia. La baza acestui browser se află motorul de afişare numit Presto, care a fost licenţiat de parteneri de afaceri precum Adobe şi a fost integrat în Adobe Creative Suite. Browser-ul Opera este liderul mondial pe telefoane mobile, smartphone-uri şi pe PDA-uri, deoarece foloseşte tehnologia proprie Small Screen Rendering. Opera este folosit şi pe platforme iTV. Opera poate fi controlat prin voce (browser multi-modal), fiind rezultatul unui parteneriat cu IBM.
Istoric
MultiTorg Opera
În jurul anului 1992, Jon Stephenson von Tetzchner şi Geir Ivarsøy au făcut parte dintr-un grup de cercetători la Televerket (compania naţională de telefonie a Norvegiei, acum numită Telenor). Grupul a luat parte la dezvoltarea ODA (Open Document Architecture), un sistem bazat pe standarde pentru stocare şi citire de documente, imagini şi alte materiale. Sistemul ODA nu a ajuns prea cunoscut şi a fost abandonat, în ciuda faptului că a fost performant. Aceşti cercetători au creat şi primul server şi prima pagină web norvegiană în anul 1993. Însă ei nu au fost mulţumiţi de browser-ul Mosaic deoarece avea o structură prea 'plată' pentru a fi utilizat în navigarea pe web. Astfel, cercetătorii au fost interesaţi să facă un browser nou, propriu. Inspiraţi de proiectul ODA, ei au văzut un potenţial de a face un browser mai bun, mai adaptat la multele faţete ale structurii web-ului. Compania Televerket a dat undă verde grupului, iar ei au avut primul prototip funcţional al browser-ului pe la sfârşitul anului 1993. Însă, pentru 1998 în Norvegia era pregătită liberalizarea totală a pieţei de telefonie, astfel Televerket avea să se pregătească pentru competiţie, iar ei nu au fost siguri dacă acest browser se potriveşte în afacerea lor de bază. În 1994 Televerket a fost preluată de stat, iar J. S. von Tetzchner şi G. Ivarsøy au primit permisiunea să continue dezvoltarea browser-ului pe cont propriu în sediile companiei. La sfârşitul anului 1995 Televerket a fost redenumită Telenor, iar compania Opera Software a fost înfiinţată, încă la acelaşi sediu. Produsul lor a fost cunoscut sub numele de MultiTorg Opera şi a fost recunoscut foarte rapid de comunitatea de pe Internet pentru interfaţa ce permitea deschidea mai multor documente (MDI) şi pentru 'hotlist' (bara de margine). Acestea făceau navigarea mai multor site-uri mai uşoară.
Opera 7 pe Windows
În ianuarie 2003, Opera 7 a fost lansat şi a introdus un motor nou de afişare, numit Presto. Acesta a îmbunătăţit foarte mult suportul pentru CSS, ECMAScript şi DOM.
În august 2004, Opera 7.6 a fost lansat în versiune alpha, pentru testare limitată. Această versiune a oferit suport avansat pentru standarde, introducând suport pentru control prin voce şi sintentizare vocală. De asemenea, au fost implementate o gamă de standarde web specializate ce permit dezvoltatorilor web să creeze aplicaţii web multi-modale, precum VoiceXML 2 , SRGS , SISR, SSML , XML Events , JSGF , XHTML+Voice 1.2 , DOM 3 Load and Save, XmlHttpRequest şi altele. Opera a introdus şi o nouă versiune pentru iTV care a inclus fit to width, o opţiune ce este disponibilă începând de la versiunea 8 pentru desktop. Fit to width ('potriveşte în lăţime') este o tehnologie proprietară ce combină puterea CSS-ului cu tehnologia internă a browser-ului. Paginile sunt redimensionate dinamic prin micşorarea imaginilor şi/sau a textelor, iar unde este necesar unele imagini sunt eliminate. Navigarea pe Internet cu ecrane mici este îmbunătăţită dramatic de această tehnologie. Opera 7.6 nu a fost lansat oficial.
În 19 aprilie, 2005, versiunea 8.0 a fost lansată. Pe lângă suportul pentru SVG Tiny, capabilităţi multi-modale şi User JavaScript , interfaţa implicită a fost foarte mult simplificată şi curăţată. Prima pagina de start a browser-ului este un portal de căutare mult îmbunătăţit . Acest lucru sugerează că browser-ul este orientat spre utilzatorii normali, nu numai pentru cei experimentaţi. Însă nu toţi utilizatorii acestui browser au primit cu bucurie modificările, deoarece unele setări avansate au fost ascunse . În 6 Iulie, 2005, Opera 8.02 technology preview a inclus, pentru prima dată într-un browser, un client BitTorrent simplu , dar Opera 8.02 final nu a inclus suport pentru BitTorrent .
Pe 20 septembrie, 2005, versiunea 8.50 a fost lansată, marcând o schimbare semnificativă în strategia de marketing prin eliminarea banner-ului publicitar. Astfel, browser-ul Opera a devenit gratuit pentru versiunea curentă şi următoarele. Pe lângă această modificare, browser-ul conţine un sistem automat de modificare a site-urilor invalide ce nu funcţionează pe Opera, şi câteva găuri de securitate fixate. Actualizarea browser-ului este recomandată.
Pe 20 iunie, 2006, versiunea 9.0 a fost lansată.
Noutăţi în Opera 9
• Client BitTorrent simplu, integrat în browser, orientant spre utilizatorii începători
• Blocaj conţinut. Acesta permite utilizatorilor să aleagă ce imagini şi ce animaţii să nu mai apară pe un site. Astfel se pot elimina bannerele publicitare de pe site-uri.
• Previzualizare file (tabs). Atunci când mouse-ul este deasupra unei file, imaginea micşorată a site-ului apare automat.
• Widgets. Aplicaţii web ce rulează în afara ferestrei aplicaţiei principale.
• Setări individual per site.
• Abilitatea de a adăuga motoare de căutare în Opera pe baza oricărui câmp de text pe orice pagină.
• Editare de text îmbogăţită (rich text editing - WYSIWYG).
• Comenzile din tastatură au fost redefinite pentru a fi mai similar cu cele din Internet Explorer.
• Următoarele tehnologii web au fost implementate: XSLT, XPath, Web Forms 2, TLS 1.1 şi SVG 1.1 Basic. De asemenea, există suport parţial pentru CSS 3 Selectors şi CSS 3 User Interface.


google-chrome-logo.jpg

Google Chrome este un navigator web de tip sursă liberă produs de către Google. Numele navigatorului este derivat de la interfaţa grafică. Chromium este numele proiectului de sursă liberă, iar Chrome numele produsului care a apărut sub licenţa BSD.
Prima versiune pentru sistemele de operare Microsoft Windows a apărut pe 2 septembrie 2008 în 43 de limbi. Versiunile pentru sistemele de operare Mac OS X şi Linux sunt in stadiu alpha.
Apariţia a navigatorului Google Chrome a fost planificată pe data de 3 septembrie 2008. Câteva reviste al căror autor este Scott McCloud urmau să fie expediate către jurnalişti şi blogeri, explicând caracteristicile şi motivaţiile creării noul navigator web. Exemplarele destinate pentru Europa au fost expediate mai devreme, iar blogerul german Philipp Lensen a facut o copie scanată a revistei respective şi a publicat-o pe site-ul său personal după ce a primit-o pe 1 septembrie 2008. Ulterior Google a plasat această revistă pe Google Books, menţionând pe blogul oficial, explicaţiile referitor la ieşirea timpurie a produsului.
Prima versiune a lui Google Chrome a trecut testele Acid1, Acid2 dar nu a trecut testul Acid3; cu toate acestea el a acumulat scorul de 78 de puncte din 100 care este mai mare decât Microsoft Internet Explorer 7 şi Mozilla Firefox 3.
Versiuna a doua a trecut toate testele dar la Acid3 deşi a avut punctaj 100/100 n-a trecut testul Linktest . Versiunea a treia a reuşit să treacă testul Acid3 cu 100/100 şi cu testul Linktest.
PROIECTARE
Motivul principal care a dus la crearea lui Google Chrome a fost îmbunătăţirea securităţii, vitezei de acces şi stabilităţii comparativ cu navigatoarele web existente. De asemenea au fost efectuate modificari la interfaţa utilizatorului. Chrome a fost asamblat din 26 de biblioteci de coduri de la Google şi de la alte terţe părţi cum ar fi Netscape.

SECURITATE
Google Chrome îşi actualizează periodic bazele de protecţie pentru două liste negre: una împotriva înşelătoriei (en: "phishing") şi alta împotriva malware-ului, prin urmare utilizatorii sunt avertizaţi atunci când ei fac o incercare de a vizita un site dăunător. Acest serviciu este, de asemenea, pus la dispoziţie pentru utilizare de către alte persoane prin intermediul unui API public gratuit numit "Google Safe Browsing API". În procesul de mentenanţă a acestor liste negre, Google avertizează utilizatorii la accesarea site-urile enumerate care ar putea să nu fie conştienţi de prezenţa programelor dăunătoare.

Dezavantaje
Succesul lui Google Chrome OS va depinde de performanţele aplicaţiilor pe care utilizatorii le vor folosi. Din păcate, aplicaţiile online nu se pot compara deocamdată cu programele obişnuite. În comparaţie cu acestea din urmă, serviciile online sunt încă primitive. Cu Google Chrome OS vei fi tot timpul dependent de conexiunea la Internet. Opţiunile îţi vor fi serios limitate când vei fi offline. Sigur, va fi implementat Google Gears, un instrument care ajută aplicaţiile online să poată fi utilizate parţial şi când nu există o conexiune la Internet. De fapt, pe Google Gears îl văd ca pe un tool esenţial pentru Google Chrome OS.


apple_safari.jpg

Safari este un browser web realizat de firma Apple pentru sistemul său de operare Mac OS X, dar şi pentru MS Windows. Este browserul inclus pe platforma de operare Mac OS X v10.3 (Panther) şi în versiunile mai noi.
Safari se bazează pe navigarea cu subferestre (tabbed browsing), printr-o interfaţă asemănătoare cu cea folosită de Mozilla Firefox. Browserul foloseşte tema grafică "brushed metal" dezvoltată de Apple, are un plan de administrare a preferinţelor, este complet integrat în tehnologia multimedia QuickTime şi are şi un sistem de blocare a ferestrelor pop-up. Interfaţa standard a browserului Safari conţine un câmp de căutare (pentru Google ş.a.) şi servicii software de completare automată şi corectare a câmpurilor introduse de către utilizator.
Browserul foloseşte motorul de randare AppleWebKit, care este disponibil şi altor aplicaţii. Acesta este bazat pe motorul KHTML al proiectului KDE. Suportă CSS (are unul din cele mai bune suporturi CSS2 din branşă (a fost primul browser care a trecut cu succes testul Acid2), Javascript (inclusiv Ajax, dar nu la nivelul Gecko) şi DOM.


Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License